:)

Fereala de a cădea
în imediat
Ce zâmbet trist !

Primăvară

E Lumina asta care vine razant peste tine
Şi-ţi descoperă cele mai mici denivelări ale sufletului.
[E Lumina asta care vine râzând peste tine
Iar tu te-ntorci spre tine îngândurat.]
 
 
Iar Clovnul râdea convex,
                            concav,
Neliniştit,
Nedumerit,
Mereu sub umbra unui semn de întrebare…

Londra, septembrie

A plouat uneori, despletit, dar ploaia a adus ceva nou; nu mi-o imaginam aşa. Era luminoasă şi înaltă. Eu o aşteptam neguroasă şi grea.
 
 
Dimineaţa, oameni subţiri mergeau grăbiţi prin ploaie. Pentru mine era mai degrabă frig, dar ei treceau în cămăşi, pe biciclete, cu ploaia căzându-le familiar pe umeri.

Seara în oraş

Printre puncte negre,

ciori vii

pe acoperişul gri

de supermarket

Acolo, sus, ele merg tacticos,

se-nalţă uneori

scurt şi greoi,

dar făr-de folos

şi iar stau şi merg

pe-acoperişul gri

de supermarket

Atlantida

Eram doar un ţărm
      bătut de valuri
Ca orice ţărm
      bătut de valuri
Şi Marea era imensă
şi nu era a mea.

Şi-atunci m-am supărat
şi m-am scufundat
      de s-a dus vestea.